Despre viata la Poli si de ce e bine sa inveti...

Da, esti student la Politehnica. La Automatica si Calculatoare. Trist, n-am ce sa zic, te-a cam batut soarta. Mai tarziu o sa iti dai seama ca nu-i ala rau asa de negru. Eu mi-am dat seama. Iti ia mult pana faci pasul dar cu siguranta il faci.

Esti in anul I. Te duci in amfiteatrele din AN-uri. La 8 dimineata. La cursuri de Analiza Matematica sau mai rau, Algebra Liniara (mie mi s-a parut mereu cel din urma mult mai plictisitor). Mai bine stai in pat si iti plangi in palme ca era mai fun daca dadeai la ASE. Ghinion, n-ai cum sa dai inapoi. Sau ai, dar in cazul asta esti las.

Muream de somn cand domnul Flondor (pentru care am tot respectul din lume) vorbea asa frumos si calm in AN 030. Atipeam si in pauza. Muream de nervi cand domnisoara Nita scria atat de repede incat nu puteai sa tii pasul. Cat despre timp de procesare si intelegere..uneori ioc. Radeam pe infundate la glumele domnului Ghiu. Nu cred ca ii stie cineva prenumele, dar cu siguranta este un personaj notoriu in facultate. Sau sper ca este. Chiar sper ca inca mai tine seminarii. Pentru ca azi am avut o revelatie: chiar am invatat ceva in facultate! Si nu numai in anul III, cand toti colegii mei s-au bucurat ca am facut materii "mai utile". Ci chiar atunci, in anul I, cand blestemam si spurcam in sesiune toti matematicienii lumii pentru algoritmii si metodele care imi pareau inutile. Si seminariile acestui domn Ghiu pentru ca nu intelegeam de ce frecam in prostie matrici.  Ei bine, am inceput sa aprofundez un domeniu in care am sperat si inca sper sa ma strecor: grafica. Si am aflat si eu ca toate chestiile ciudate pe care le invatam la seminarii sunt folosite din plin (inca mi-e greu sa ma impac cu ideea ca l-au proiectat pe Wall-e in scena folosind matrici..it's a real heartbreak). Si culmea e ca inca mai tineam minte cum se "frecau" matrici. Si m-am bucurat.

Bucurie de copil mic. Si tocilar :D Asa ca invatati copii, invatati! Ca prinde bine!